joi, 15 mai 2008

Buna Roxana,



Iti trimit, asa cum am vorbit, cateva intrebari, la care as fi vrut sa-mi raspunzi cat poti tu de detaliat. Bineinteles, in masura timpului. Raspunzi la care din intrebari vrei tu. Daca mai sunt lucruri pe care ai vrea sa le spui, te rog sa o faci, avem o pagina intreaga la dispozitie.

Multumesc anticipat pentru raspunsuri.
Pentru completari, daca e cazul, o sa-ti telefonez. Practic, trebuie sa realizam "o poveste a profesiei".

As mai avea nevoie de un cv al tau si, te rog sa nu uiti, de fotografii.

Rubrica se numeste "Artisti din culise" si pagina va aparea miercurea viitoare, in "Adevarul literar si artistic"


1.De unde pasiunea pentru cascadorie?
a venit ca o urmare fireasca a lucrurilor pe care eu le faceam deja. absolvisem facultatea de actorie la clasa prof. Virgil Ogasanu si cariera muzicala era deja inceputa. am avut la facultate un coleg cascador pe care l-am rugat sa ma ia la antrenamente pentru ca imi doream foarte tare sa ma up-grade-ex ca si artist - sa stiu "sa iau un pumn" pe scena daca va fi vreodata nevoie sau pur si simplu pentru ca imi doream sa ma misc, sa fac sport intr-un cadru organizat. de mica am cochetat cu sportul fiind gimnasta la palatul copiilor timp de 12 ani si un an chiar sportiv al circului de stat Bucuresti. asa ca m-am apucat de antrenamente in martie 2003, iar in august a venit si primul film ... "Tornado" ..... asa a inceput!
2. Ce "mentori" ai avut?
nu pot sa spun ca am avut vreun mentor. am admirat toti colegii in egala masura de la bun inceput. i-am urmarit, am ascultat sfaturile lor si am colaborat de la bun inceput destul de frumos. am gasit in breasla, la vremea aceea, o familie mare cu oameni minunati. m-am antrenat cu o parte dintre ei si am invatat cat am putut, iar cu cealalta parte am devenit coechipier sau coleg pe platourile de filmare.
3. De ce e o meserie grea? De ce o meserie frumoasa?
dupa parerea mea nu este o meserie mai grea decat altele pentru ca socotesc ca atunci cand iti place ceva ti se pare foarte usor. daca analizam din punct de vedere al riscului la care te supui, da, putem afirma ca este dificil pentru ca de multe ori esti pus in situatia de a executa ceva ce nu ai exersat niciodata. cele mai multe cascadorii sau mai bine zis antrenamentul pe care ar trebui sa il facem tot timpul, consta din executii ale unor elemente de baza in acest gen de miscare, ce te pregatesc din punct de vedere motric, psihic si fizic pentru ce vei avea de facut. in general pentru colegii mei este mult mai dificil pentru ca sunt cascadori in adevaratul sens al cuvantului si au de lucrat elemente mult mai grele decat ce fac eu. nu sunt la inceput, deja am cinci ani de cand tot cochetez cu aceasta meserie, dar la mine a ramas la nivelul de hobby, nu pentru ca nu as castiga - pentru ca sunt remunerata pentru zilele de filmare la fel ca toti ceilalti - ci pentru ca nu am ajuns sa fac foarte multe exercitii sau cascadorii - nu lucrez cu masina sau motorul, nu sar de la inaltime, nu fac cascadorii calare si nici nu lucrez cu focul.
este o meserie frumoasa atata timp cat o faci cu pasiune ... cred ca fiecare dintre noi putem spune ca meseria noastra este minunata daca o facem din tot sufletul ... pentru mine muzica este parte din mine deja iar cascadoria nu pot spune ca nu mi-a intrat in sange ... si atunci crezi ca pot spune ca nu sunt frumoase???
4. In ce productii ai facut cascadorii si pentru cine?
am dublat actrite ca Jenifer Tilly, Alexandrina Halic si altele mai putin cunoscute, dar de cele mai multe ori am fost solicitata pentru mici interventii in film unde era nevoie de cascadoare si nu de actrite ... adica roluri foarte mici, unde ar fi fost inutil sa se foloseasca o actrita care sa fie dublata de mine pentru 3 secunde de aparitie pe film. in rest am fost cascador la cadru adica un soi de figuratie speciala doar ca era nevoie de noi pentru ca se risca foarte mult cu figuratia simpla ... exemplu cand se filmeaza un accident de masina sau o explozie, toate persoanele care se afla in preajma spatiului respectiv in cadru trebuie sa fie din gasca noastra pentru a stii sa se fereasca sau sa reactioneze in caz ca ceva nu merge bine.
5. Ce ai in plan legat de cascadorie?
absolut nimic. nu sunt obisnuita in general sa imi fac planuri. imi place sa iau lucrurile usor si pas cu pas. nu stiu daca voi mai putea practica foarte mult aceasta meserie pentru ca muzica imi ocupa din ce in ce mai mult timp din viata dar stiu cu siguranta ca imi vor lipsi zilele de filmare si poate cu fiecare ocazie pe care o voi avea, ma voi intoarce pe platou chiar daca numai in vizita. mi-as fi dorit foarte mult sa joc pentru ca daca te uiti pe diploma mea nu sunt nici cantareata nici cascadoare .. sunt actrita, doar ca nu am avut sansa sa fiu cooptata in nici un proiect nici de film nici de teatru si atunci aceasta latura a actoriei - cascadoria mi-a adus foarte multe satisfactii si poate a inlocuit cumva "replica" cu "miscare", adica -a ajutat sa depasesc regretul si frustrarea de a nu putea sa joc.
6. E mai rar pentru o femeie sa fie cascador. Cum percep barbatii - colegi acest lucru?
sunt deja din ce in ce mai multe fete, aproape ca la fiecare filmare apar cascadoare noi cu care eu nu am facut o zi de antrenament deci nu as putea spune ca mai este la fel de rar. in 2003 eram 4 fete acum suntem cred in jur de 17-18. nu este nimic deosebit, am vazut femei pompier, femei paramedic, femei culturiste, nu cred ca este altceva decat gustul pe care ti-l lasa ziua de filmare si care devine in timp un drog frumos. colegii ne adopta intr-un mod absolut civilizat si prietenesc, ne ajuta si desi de multe ori ne protejeaza consider ca ne respecta la fel ca pe orice barbat din breasla si nu cred ca fac vreo deosebire majora in afara de modul de adresare.
7. Ce amintiri frumoase ori speciale ai, legate de cascadorie?
o Doamne ... cate .. ! de toate felurile ... antrenamentele cu sarmul incercarilor reusite sau nu, filmarile cu ochii cat cepele de oboseala, zilele interminabile in care asteptam sa vina odata replica "cascadorii la cadru va rog!", intalnirea cu actori celebri pe care pana la vremea respectiva ii vedeam doar in filme la tv .... o gramada ... nu cred ca am timp si spatiu aici sa spun nici o mica parte din ele ... dar cel mai inportant lucru si anume amintirea cea mai importanta este insusi aceasta perioada din viata mea in care am vrut- am facut! si da!, amintirea unei categorii de oameni care dicolo de normalitatea unei familii moderne, fac tot soiul de nebunii, sar cu masinile, cu motocicletele prin foc, sar de la inaltime, "se bat" pana se omoara, etc, dupa care in drum spre casa, cumpara cate o floare sotiei sau prietenei si dau telefon mamei sa o intrebe daca e bine .........!!!!!