As dori sa revin cu ceva demn de citit ... nu cred ca o sa imi iasa ...
Azi am avut o zi relativ interesanta ... de la citit cam tot despre bolile pestilor pana la iritat una bucata ziarista STAR ...
Mai pe larg .... imi mor carasii pe capete ... sunt destul de afectata si nu din pricina banilor aruncati la propriu la wc, ci din pricina amaratelor de suflete care pier fara drept de apel si din pricina frustrarii de a nu stii cu ce ma lupt si cum sa combat ... adica nu imi dau seama ce au si cu ce i-as putea ajuta sa scape de acest "ce au"! .... dupa indelungi chinuri lingvistice manifestate pe tipul "ia de citeste vezi de intelegi ceva ...!??!!", am reusit sa inteleg dintr-un compendiu englez (la propriu reusit pentru ca era si scris in engleza) cum ca cel mai important lucru in cresterea oricarui tip de vietate si anume alimentatia, eu, il greseam. Desi poate fi rusinos se pare ca amaratii mei de carasi mureau de gaze ... acele gaze ... adicatelea le dadeam hrana la suprafata apei - ceea ce nu se face niciodata!, lucru care ii umfla cu aer ... basica de flotabilitate se umplea la randul ei cu aer si apa, intestinele la fel iar ei nepudandu-se manifesta ca noi prin vanturi, se alegeau cu o burta explodata ... pe bune ... am dovada foto ...
Asadar multumita ca intr-o oarecare masura am descoperit ce au, m-am apucat sa tratez ... nu vreti sa stiti cum ...
Punct.
Plictisitor nu?
Mai departe Euforia tv ... subiectul emisiunii "Femeia la volan". Culmea este ca acum doua saptamani am fost tot acolo, la o alta emisiune care ghici ce subiect avea! Corect! "Femeia la volan". Cea mai tare faza este ca doi dintre invitati, eu si Mihai Leu fuseram evident la ambele .... ma rog ... no comment ...
Acolo erau 4 tante, jurnaliste am inteles, care aveau in emisiune rolul de Gica contra ... ok ... dar don'soara de la acea revista s-a bagat in discutii cu mine ... fara coerenta, fara argumente, fara sens .... nu are rost sa pun toata discutia aici ca na! ... nu are! ... dar m-a cam iritat ... tema motociclisti versus soferi ... nu spun altceva decat ca dupa ce m-a confundat la machiaj cu fata de la par, intreba la cate puncte se suspenda permisul si se lauda ca este un antitalent la condus .... of of ...
si apropo de aceasta tema motociclisti versus soferi, am sa revin ... candva ...
....................................
Eu realizez ca lucrurile astea sunt extrem de putin interesante dar trebuie sa retinem ca este blogul meu iar eu vreau sa fac din treaba asta un soi de jurnal in care sa scriu cam tot si in orice fel ...
A! apropo, aici o sa imi permit si "pizda masii" sau alte alea pentru ca in viata de zii cu zii nu prea merge ... si cum i-am cerut deja aprobarea Mirelei, am voie!!!! ...
welcome ... !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
cica mirela nu poate scrie comentarii ... hai sa vedem daca eu pot
Draga mea prietena,
Uite ca te-am gasit. Te-am cautat si am reusit, dupa multe zbateri, sa te gasesc sa-ti pot adresa cateva cuvinte.
E o multumire pentru mine faptul ca esti cuminte, adica scrii pe blog.
Pana o sa am voie sa transmit lumii ca ai blog, o sa-ti scriu numai eu.
Na, sa nu zici tu ca nu te ascult.
Ieri am fost un pic plecata de la birou, sa cumpar niste bilete la teatru pentru colegii mei. Si plecata am fost, deoarece am primit voie de la sefa sa nu ma mai intorc.
Si sa-ti mai spun ca am avut o dupa-amiaza plina de peripetii: am intrat ca omul la metrou, la Victoriei. Din fericire, trenul era in statie si statea (pesemne ma astepta pe mine!). Fericita nevoie mare ca astepta, am mers un pic mai repede sa-l prind.
Si ghici ce s-a intamplat? M-am trezit cu frumoasa mea fata privind cu ochii mei frumosi mozaicul frumos de la metrou. Da, draga mea, de pe jos. Cineva, "bineintentionat" s-a gandit sa-si puna piciorusul lui frumos in calea fericirii mele.
Si drept urmare, am cazut, adica m-am pravalit pe mozaic. Norocul meu ca am fost in ianuarie in Austria, de unde mi-am achizitionat o geanta, care aceasta geanta, drept multumire ca am luat-o din vitrina, unde se plictisea, s-a asezat in calea mea si a mozaicului. Adica, am aterizat pe ea. Si abia apoi in manute. A trecut pe langa mine un nene bun, care m-a ajutat sa ma ridic, si am intrat si eu in trenul care, inca ma astepta.
M-am scuturat de praf, si, privind calatorii, care culmea!, nu radeau, am zis: "e bine, avand in vedere ca nu am mai cazut demult, mi-am adus aminte cum era".
Partea cea mai urata din aceasta poveste a fost ca mi-am pierdut bratara. Nu era de aur, ci din argint, dar avea valoare sentimentala.
Asa ca, vreau sa transmit pe aceasta cale un mesaj catre lume: DACA VETI GASI LA VREUN MAGAZIN O BRATARA DE ARGINT (neaparat argint, aurul nu-mi place), CU BILUTE, STELUTE, ADICA CHESTII DE ZDRANGANIT, NU EZITATI SA MI-O CUMPARATI. PROMIT DAT BANI LA VOI!
Si acum sunt suparata ca mi-am pierdut bratara.
L-am blestemat un pic pe acel "domn" dragut, care m-a ajutat sa vad si pragul de jos, dar nu m-am suparat chiar asa de tare ca am cazut. A fost o experienta mirifica.
Oricum, TRAIASCA ROMANIA, VESNIC INFLORITOARE SI PLINA DE INTENTII BUNE!
bubu
N-ai mai scris.
De ce?
Pup
Gata, am reusit sa postez un comentariu.
De-asta am scris mai devreme asa un pic.
Scumpa, ce mai faci?
Eu sunt la serviciu si ma uit pe geam cum Doamne-Doamne sta sa ploua in Bucuresti.
Si normal ca pana ieri am carat umbrela dupa mine si azi am lasat-o acasa.
Ce sa mai zic: story of my life~!
Te tuc, draga mea!
Te anunt cum am ajuns acasa!
Trimiteți un comentariu